Movul copilăriei

admin-ajax.phpDe ce să cultivi lavandă? De ce să o plantezi, să o îngrijești, să o recoltezi, să creezi ceva din ea? Câți dintr e cei ce lucrează cu atâta ardoare au și o dorință lăuntrică, pur și simplu, de a o privi atunci când înflorește?

Mă gândesc uneori la peisajele ce mi-au marcat copilăria. Imaginea unui câmp perfect, cu mușețel, trifoi și, florile acelea albe, mici, cărora le plăcea tare mult umezeala din apropierea salciilor. Erau printre ele și câțiva, așa le spuneam noi, toporași. Am asociat atunci acel mov parfumat cu amintirea celeilalte copilării. Un mov ce avea să mă urmărească și mai târziu.

Astăzi ne scuzăm atunci când vine vorba de trăirile interioare; da, noi pe noi. Planificăm doar o nouă afacere: flori, multe flori, lavandă, o sută, o mie, tone, litri de ulei, produse, bani. Acesta să fie rostul? Da, este atât de necesar astăzi să trăim, dar nu oricum, ci bine; iar pentru aceasta este nevoie de tot mai multă muncă. Însă, atunci când trecem granița dintre rostul muncii și finalitatea ei, este de-a dreptul necesar să ne oprim. Să privim, să respirăm, să mulțumim și mai apoi să continuăm.

Am citit în ultimul timp o sumă de sfaturi despre cum să îți întemeiezi o afacere din lavandă, despre cum să aduci profit, cum să o îngrijești în cel mai optim mod, cum să o înmulțești, cum să o valorifici. Am studiat mai multe păreri de valoare, sau mai puțin, ale celor cu experiență, însă nu am găsit textul acela în care să mi se spună care e… ”binele” în toată această operațiune. De ce am acum un câmp de lavandă? De ce leg buchetele fir cu fir sau de ce aleg cele mai colorate și vii panglici?

Mi-am propus să notez în acest spațiu sfaturi, idei. Însă asta e tot ce am putut astăzi scrie. Între timp tot mai citesc notițele celor din domeniu și sper să găsesc acel text care să răspundă și celorlalte întrebări. Sau poate aș putea să îl scriu eu… sau să încerc, înainte de orice…

Lasă un răspuns